...

21 septembrie 1937

Parca-s gaste, pacatele mele. Asa cum sunt instalate, fiecare in uratenia ei, in jurul mesei, parca ar fi figuri de cosmar. Fac spirite sinistru de proaste si rad lung si apasat la fiece gluma, cu repetarea de zeci de ori a unui acelasi cretin lucru. Vorbesc tare, tare si cand se apuca una sa povesteasca ceva, intervin si celelalte in gura mare, intrecandu-se sa zbiere fiecare mai tare ca sa domine vocile celorlalte.

(…)Scarbit pana peste poate de aceasta viziune, m-am retras in camera mea, m-am intins pe divan si am intors capul spre fereastra.

16 mai 1942

M-a apucat un cascat colosal. Casc si iar casc. Ma dor maxilarele si tot nu ma pot stapani. Ma intind si simt cum se prelinge plictiseala prin lenea madularelor mele. Niciodata n-am citit mai putin ca in ultimele zece luni. Aveam saptamani de imbecilitate, de marasm in care nu puteam citi decat romane, totusi citeam. (…)As vrea sa recitesc Critica Ratiunii Pure cu ochii si mintea de la 25 de ani. Leibniz si Whitehead-ul acela pe care nu-l gasesc… (…)Nu cer decat carti si singuratate macar cativa ani.

4 mai 1946

Alexandru [Dragomir] sta in mine ca un mort de aseara. Mi-e scarba sa o scriu, dar asta e.a murit ieri dupa-amiaza, dar hoitul e inca acolo. Privesc melancolic la el si mi se pare neverosimil ca a murit. Sunt detasata. Privesc ca la o experienta de laborator. Sunt iar singura si libera si indiferenta in absolut.

25 mai 1947

Sint astfel de zile. Oamenii sunt inutili. Timpul e inutil. Seara te uiti peste umar si il vezi gol si prost.

(Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit)