Monday, March 5, 2007
Thursday, March 1, 2007
Cum mai e la scoala
Mi-am amintit ca azi e 1 martie. Invatatoarele se intorc acasa cu bratele pline de flori. Dirigintele primesc cadouri mai ieftine si mai mici decat cele din 8 martie. Si altele.
Mi-ar placea sa citesc un studiu despre psihologia acestor doamne. (Diriginta mea din liceu a facut o criza de nervi din cauza unui fier de calcat)
Oare cum mai e la scoala in Romania? Inainte de 89 si mult dupa, competitia si individualismul pareau sa vina direct din filoamericanism. Nu erai niciodata incurajat sa ajuti. Trebuia sa fii mereu primul. Si singurul, daca se poate. Micile tocilare in sarafane albastre, rele si inchistate ca niste chiftele reci se grupau doua cate doua in relatii bazate pe ura. Complexele erau la ele acasa si reglau prieteniile intre domnii si doamnele in varsta de 8 ani. Umilintele la tabla erau spectacolul zilei. Copiii din ultima banca erau intotdeauna “ascultati” in sila, cazuri pierdute din start, pentru care nu are rost sa-ti bati capul. Dar asta era atunci.
Cum o fi acum? Oare ce se intampla in capul carliontat al unui elev din clasa I care poarta in ghiozdan calificativul “insuficient”? Ce complexe cresc in el odata cu vocabularul?
Si ce-ar fi daca in loc de note sau calificative, copiii ar primi feed-back calitativ? Daca in loc de nota in cifre la literatura copilului i s-ar da o nota scrisa, in care i s-ar spune unde trebuie sa mai lucreze si unde a fost surprinzator de bun? Sau daca la sfarsitul anului in loc de medie i s-ar da un raport care sa-l ajute sa inteleaga ce s-a intamplat cu el?
Probabil cere prea multa munca neuronala din partea unor domni trecuti prin sistemul de invatamant francez de secol XIX si imbaiati in cativa zeci de ani de gandire comunista.
Sau probabil ca cere prea multa munca. Punct.
Mi-ar placea sa citesc un studiu despre psihologia acestor doamne. (Diriginta mea din liceu a facut o criza de nervi din cauza unui fier de calcat)
Oare cum mai e la scoala in Romania? Inainte de 89 si mult dupa, competitia si individualismul pareau sa vina direct din filoamericanism. Nu erai niciodata incurajat sa ajuti. Trebuia sa fii mereu primul. Si singurul, daca se poate. Micile tocilare in sarafane albastre, rele si inchistate ca niste chiftele reci se grupau doua cate doua in relatii bazate pe ura. Complexele erau la ele acasa si reglau prieteniile intre domnii si doamnele in varsta de 8 ani. Umilintele la tabla erau spectacolul zilei. Copiii din ultima banca erau intotdeauna “ascultati” in sila, cazuri pierdute din start, pentru care nu are rost sa-ti bati capul. Dar asta era atunci.
Cum o fi acum? Oare ce se intampla in capul carliontat al unui elev din clasa I care poarta in ghiozdan calificativul “insuficient”? Ce complexe cresc in el odata cu vocabularul?
Si ce-ar fi daca in loc de note sau calificative, copiii ar primi feed-back calitativ? Daca in loc de nota in cifre la literatura copilului i s-ar da o nota scrisa, in care i s-ar spune unde trebuie sa mai lucreze si unde a fost surprinzator de bun? Sau daca la sfarsitul anului in loc de medie i s-ar da un raport care sa-l ajute sa inteleaga ce s-a intamplat cu el?
Probabil cere prea multa munca neuronala din partea unor domni trecuti prin sistemul de invatamant francez de secol XIX si imbaiati in cativa zeci de ani de gandire comunista.
Sau probabil ca cere prea multa munca. Punct.
Bulinute politice
Stirile realitatii de dimineata: personajul politic cu aparitii nesemnificative: Emil Boc.
Sedinta celor doua camere reunite la care s-a hotarat formarea unei comisii de ancheta special pentru domnul Basescu, prezidata de domnul Dan Voiculescu.
Discursul lui Vanghelie dupa ce a castigat alegerile PSD Bucuresti: sint produsul vostru, a grait dumnealui. Asa e.
Sedinta celor doua camere reunite la care s-a hotarat formarea unei comisii de ancheta special pentru domnul Basescu, prezidata de domnul Dan Voiculescu.
Discursul lui Vanghelie dupa ce a castigat alegerile PSD Bucuresti: sint produsul vostru, a grait dumnealui. Asa e.
Subscribe to:
Posts (Atom)