...

21 septembrie 1937

Parca-s gaste, pacatele mele. Asa cum sunt instalate, fiecare in uratenia ei, in jurul mesei, parca ar fi figuri de cosmar. Fac spirite sinistru de proaste si rad lung si apasat la fiece gluma, cu repetarea de zeci de ori a unui acelasi cretin lucru. Vorbesc tare, tare si cand se apuca una sa povesteasca ceva, intervin si celelalte in gura mare, intrecandu-se sa zbiere fiecare mai tare ca sa domine vocile celorlalte.

(…)Scarbit pana peste poate de aceasta viziune, m-am retras in camera mea, m-am intins pe divan si am intors capul spre fereastra.

16 mai 1942

M-a apucat un cascat colosal. Casc si iar casc. Ma dor maxilarele si tot nu ma pot stapani. Ma intind si simt cum se prelinge plictiseala prin lenea madularelor mele. Niciodata n-am citit mai putin ca in ultimele zece luni. Aveam saptamani de imbecilitate, de marasm in care nu puteam citi decat romane, totusi citeam. (…)As vrea sa recitesc Critica Ratiunii Pure cu ochii si mintea de la 25 de ani. Leibniz si Whitehead-ul acela pe care nu-l gasesc… (…)Nu cer decat carti si singuratate macar cativa ani.

4 mai 1946

Alexandru [Dragomir] sta in mine ca un mort de aseara. Mi-e scarba sa o scriu, dar asta e.a murit ieri dupa-amiaza, dar hoitul e inca acolo. Privesc melancolic la el si mi se pare neverosimil ca a murit. Sunt detasata. Privesc ca la o experienta de laborator. Sunt iar singura si libera si indiferenta in absolut.

25 mai 1947

Sint astfel de zile. Oamenii sunt inutili. Timpul e inutil. Seara te uiti peste umar si il vezi gol si prost.

(Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit)

Marea si Constanta Obsesie

Dupa cum stim, Constanta este cel mai frumos oras din lume. (Aud desconsiderari exprimate prin pufnituri. Oameni cu havane si fumuri in cap. Sa taca.)

In jurul lui se afla Marea Neagra. Marea Neagra este, la randul ei, cea mai frumoasa mare din lume. (Sa taca aceia din nou).

E adevarat, ea nu prinde nici stralucirea lapislazulica a Mediteranei, nici verdele mat al Egeei, nici albastrul profund al Tirenianei, si nici otelul frigid al Marii Nordului si nici nu este coplesitoare ca Oceanul Atlantic. Ea este o mare vizibil modesta. Daca ar fi sa ne imaginam toate marile la un bal, Marea Neagra ar sta intr-un colt si ar avea unghiile murdare si nimeni, dar nimeni, nu ar invita-o la dans. Si ei nu i-ar pasa.

Se poate gasi un pasaj minunat in Casa Buddenbrock care spune cam asa: oamenii care au o viata interioara ordonata si putin solicitanta prefera muntele. Gasesc acolo provocare si efort, se simt bine dupa ce l-au cucerit. Ceilalti, cei pentru care traiul interior este dificil si periculos ca urcatul pe munte, asteapta cu disperare intalnirile cu marea. Platitudinea si calmul ei compenseaza altitudinile si traseele complicate dinauntru.

Marea neagra e foarte putin exotica. Nu exagereaza nici macar prin intunecare. Modestia si lipsa ei de exotism nu te scot din tine in nici un fel. Ea nu este decat un mediu pentru comunicarea omului cu el insusi. Si uneori cadrul unei fantasme cu aventuri pe corabii cu panze.

In Constanta, in capatul strazii Zambaccian, mai exista o casa cu o mare terasa plina de ierburi.

Panseuri la cafea

Unii spun ca e greu sa parasesti. Altii ca e necesar, in ordinea conservarii Frumusetii (asta e o mare fita filosoficodepaharoida). Nu mi-a fost niciodata prea greu sa parasesc (oameni sau locuri), desi in unele cazuri am crezut ca gata-o-sa-mor. N-am murit, si dupa ce n-am murit am parasit din ce in ce mai lejer.

Tot unii spun ca asta e semn de inconsistenta sentimentala. Si tot altii ca e chiar mai grav. Da.

M-am gandit intr-o zi ce s-ar intampla daca toate cartile din biblioteca ar disparea prin combustie spontana. E, nu s-ar intampla nimic. Mi-ar disparea si o tigara prin combustie provocata, impreuna cu sentimentul (superficial) de dezolare si cu o voluptuoasa nostalgie la minut. Apoi as lua-o de la capat.

Suntem toti obisnuiti sa ne definim prin ceea ce ne e exterior, ca niste oglinzi. Spunem cine suntem prin oamenii, cartile, locurile din jurul si din afara noastra. Ce ramane cand dispar selectiile astea definitorii? Cum ma recunosc cand nu spun ce prieteni am, unde locuiesc, ce citesc, cum ma imbrac? Memoria? Ce se intampla daca mai dispare si ea?

La captul drumului

Si fara suflare, cum altfel? Am obosit.

Cum mai e la scoala

Mi-am amintit ca azi e 1 martie. Invatatoarele se intorc acasa cu bratele pline de flori. Dirigintele primesc cadouri mai ieftine si mai mici decat cele din 8 martie. Si altele.
Mi-ar placea sa citesc un studiu despre psihologia acestor doamne. (Diriginta mea din liceu a facut o criza de nervi din cauza unui fier de calcat)

Oare cum mai e la scoala in Romania? Inainte de 89 si mult dupa, competitia si individualismul pareau sa vina direct din filoamericanism. Nu erai niciodata incurajat sa ajuti. Trebuia sa fii mereu primul. Si singurul, daca se poate. Micile tocilare in sarafane albastre, rele si inchistate ca niste chiftele reci se grupau doua cate doua in relatii bazate pe ura. Complexele erau la ele acasa si reglau prieteniile intre domnii si doamnele in varsta de 8 ani. Umilintele la tabla erau spectacolul zilei. Copiii din ultima banca erau intotdeauna “ascultati” in sila, cazuri pierdute din start, pentru care nu are rost sa-ti bati capul. Dar asta era atunci.

Cum o fi acum? Oare ce se intampla in capul carliontat al unui elev din clasa I care poarta in ghiozdan calificativul “insuficient”? Ce complexe cresc in el odata cu vocabularul?

Si ce-ar fi daca in loc de note sau calificative, copiii ar primi feed-back calitativ? Daca in loc de nota in cifre la literatura copilului i s-ar da o nota scrisa, in care i s-ar spune unde trebuie sa mai lucreze si unde a fost surprinzator de bun? Sau daca la sfarsitul anului in loc de medie i s-ar da un raport care sa-l ajute sa inteleaga ce s-a intamplat cu el?

Probabil cere prea multa munca neuronala din partea unor domni trecuti prin sistemul de invatamant francez de secol XIX si imbaiati in cativa zeci de ani de gandire comunista.
Sau probabil ca cere prea multa munca. Punct.

Bulinute politice

Stirile realitatii de dimineata: personajul politic cu aparitii nesemnificative: Emil Boc.

Sedinta celor doua camere reunite la care s-a hotarat formarea unei comisii de ancheta special pentru domnul Basescu, prezidata de domnul Dan Voiculescu.

Discursul lui Vanghelie dupa ce a castigat alegerile PSD Bucuresti: sint produsul vostru, a grait dumnealui. Asa e.

Site-ul marxists.org atacat de chinezi

Era prea amuzant. Trebuia sa fac un titlu din asta, chiar daca voiam sa scriu despre revolutionare celebre.

In sectiunea romaneasca a site-ului va puteti delecta cu urmatoarele hituri. (O lista mai lunga si mai frumoasa veti gasi la domnul Ernu).

Despre revolutionare scriu altadata. Cand o sa am chef.